duminică, 20 februarie 2011

Revoluția de iasomie... câteva gânduri răsărite ca urmare a unei perspective conspirative


  1. Problema spațială sau de ce revoluția de iasomie a început în spațiul Africii de N și Orientului Mijlociu?
  • prin aceste mișcări sociale se încearcă să se rezolve două probleme: economice și politice. 
  • vedem foarte clar faptul că în această zonă sunt concentrate zăcăminte foarte importante și vitale marilor corporații. Problema este că aceste corporații pot deține, prin intermediul comerțului, aceste zăcăminte dar ele nu se află sub controlul lor. Odată ”democratizată”, această zonă va putea intra in zona economiei de piață și a liberului schimb = marile corporații pot cumpăra orice teren sau orice zăcământ din această zonă.
  • o a doua problemă se încadrează în zona politică și ține de etica relațiilor internaționale. Timp de zeci de ani puterile euro-americane au întreținut relații cu state care aveau un regim dictatorial (Egipt, Tunisia) sau cu statele monarhice din Orientul Mijlociu (de ex. Arabia Saudită nici nu are constituție, ea este monarhie absolută). În ultimul timp acest lucru a început să fie blamat și această ipocrizie să fie condamnată. Așa că într-un birou s-a hotărât ca în aceste state să înceapă procesul democratic.
     2. Problema iraniană rezolvată printr-o revoluție de iasomie?
  • de mult s-a stabilit că actuala conducere a Iranului trebuie să dispară (împreună cu susținerea religioasă)
  • dar spre deosebire de cazul Irakului, nimeni nu se grăbește să le dea cu bombe în cap.
  • dacă revoluția de iasomie reușește problema va fi rezolvată și intervenția militară va fi inutilă.
  • în cazul în care revoluția este înăbușită în sânge(=mii de morți) se va crea o conjunctură internațională favorabilă unei intervenții în Iran.
    3. China sau despre victimele colaterale ale revoluției
  • eu cred că această revoluție este menită a începe doar in spațiul Africii de N și a Orientului Mijlociu, limita extremă fiind Iranul.
  • dar nimeni nu poate înăbuși dorințele de libertate din alte state dictatoriale cum ar fi China.
  • aici nu putem vorbi de un scenariu asemănător Iranului și succesul unei potențiale revoluții este ieșit din calcul.
  • dar în schimb izbucnirea unei revoluții ar putea duce la o tensionare a relațiilor între China și puterile euro-americane, China putând acuza statele occidentale de încercare de intervenție în problemele interne.
  • China ar putea răspunde unei asemenea sfidări printr-o invazie a Taiwanului.
  4. Cine va conduce statele recent ”democratizate”?
  • în nici un caz nu vor fi conduse de grupări extremiste (gen Fratia Musulmană)
  • vor exista alegeri libere, dar toti candidații vor fi pe lista de plată a unei corporații.
  • în final vor fi mulțumiți atât localnicii (fiindcă este democrație și își pot alege președintele) cât și corporațiile (fiindcă îi țin pe toți politicienii sub controlul lor)...

Un comentariu:

  1. multe state democratice au monarhie absoluta si totusi ele exista fara a fi daramate de catre marile corporatii, ideea era ca nu aveau sub control zacamintele si populatia, averi fabuloase si mana de lucru ieftina , mai facem niste planuri de criza si mana de lucru devine si mai ieftina aproape pe degeaba,
    China poate invada Taiwanul , se mai spala niste bani si acolo , zacamintele pot astepta, armamentul este dat tot de marile corporatii si iata cate tunuri se trag in folosul "democratizarii", sigur alegerile "libere" sunt sansa unei populatii tembele care va crede in final ca li s-a facut un bine, dar cat vor plati ? TOT.

    RăspundețiȘtergere