duminică, 21 noiembrie 2010

Între metempsihoză și deja-vu


...unii cred că sufletul lor a mai ”viețuit” în alte mii de trupuri și că actuala existență nu este decât o buclă dintr-un lung lanț al existenței umane. Unii contestă această realitate și spun că sufletul este unic... Cert este că nu știm nimic sigur, fiindcă nimeni nu poate să dovedească că avem un suflet și chiar dacă presupunem că ar exista nu știm de unde vine și unde merge.
Dar în acest lung șir de necunoscute câteodată mai apar unele defecțiuni. Sunt oameni care își amintesc unele experiențe sau realități anterioare, pe care nu aveau cum să le cunoască. Sau câteodată avem un sentiment de deja-vu... un lucru, sentiment nu ne este total necunoscut, deși suntem pe deplini convinși că nu avem cum să știm aceste lucruri, locuri sau sentimente. 
Sunt oameni de știință care au analizat acest fenomen, începând de la  Émile Boirac până la Freud sau Banister si Zangwill. Majoritatea cercetătorilor tradiționali consideră că sentimentul  de deja-vu este cauzat de o mică defecțiune a funcțiilor creierului (vezi aici de exemplu). Cei înclinați spre ocult și metempsihoză, din contră, consideră deja-vu ca și un argument în favoarea reîncarnării. Unde este adevărul ?
Ei bine eu nu cred în reincarnare si nu cred că explicația ștințifică poate explica toate cazurile. Știm că la naștere un copil moștenește trăsături genetice ale ambelor părinți. Aceste informații sunt transmise, încifrate în ADN și nu știm exact cum, în ce fel se combină aceste informații în organismul noului născut. Dar la rândul lor părinții au moștenit aceste informații de la părinții lor... și așa putem merge până la începuturile umanității. Deci putem considera că un nou născut poartă în el informațiile milioanelor de ani care au trecut. Deci nu sufletul migrează dintr-un corp în altul ci informația genetică, iar noi nu ne amintim informații din viețile anterioare ci informații din trecutul strămoșilor noștri, care ne-au fost transmise genetic.
Deci deja-vu nu este decât o informație primită de la strămoșii noștrii care din anumite cauze a ajuns în partea conștientă a memoriei noastre (aici nu vorbesc de cazurile clinice ci de cele reale)

P.S. - Ce s-ar întâmpla dacă am putea să activăm toate informațiile pe care le-am primit de cale genetică? (bineînțeles putem să ne întrebăm acest lucru doar dacă considerăm că în ADN nu sunt înmagazinate doar trăsături fizice și psihice, dar aceaste lucruri le vom discuta altă dată) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu