Războiul din Libia - o privire (conspirativă) generală...prima parte

Considerații generale: 

1. Probleme politice

• până acum teoria mea, expusă într-un articol anterior se menține (20 februarie 2011)
• această intervenție, care are ca vârf de lance armata franceză, are menirea de a reitera capacitatea europeană de gestiune a crizelor internaționale. Până acum această capacitate era rezervată exclusiv Statelor Unite. Mai mult, statele europene au fost criticate pentru felul în care au gestionat în anii 90 criza Iugoslavă. Prin această intervenție statele europene (Franța, Italia, Spania, Marea Britanie..) își afirmă capacitatea militară și declară că ele pot desfășura manevre militare și fără aportul militar american (acesta există, dar este simbolic)
• Franța, care este principala promotoare a acestui război, face primii pași spre accederea la statutul de putere mondială
• Probabil că în curând se va crea o Forță Defensivă Europeană, formată din armatele germane, franceze, italiene, spaniole, aceasta devenind a doua forță armată din lume (după SUA)
• Principalul beneficiar al acestor revoluții africane până în acest moment  este Europa. Principalul plan vizează crearea unui șir de state-tampon în jurul Europei. 
• Scopul acestor state-tampon este dublu : ele sunt o foarte bună piață de export și în același timp reprezintă o prețioasă zonă bogată în resursele atât de prețioase Europei.
• În plus prin această ”democratizare” a statelor arabe dispare pericolul unui nou război între arabi și evrei. Aceștia fiind încadrați într-un sistem democratic vor putea fi mai ușor controlate de statele occidentale

2. Probleme economice

• în fruntea statelor afro-arabe, în ultimii 50 de ani, se aflau (invariabili) dictatori.
• zona nord-Africană și cea a Orientului Mijlociu este foarte bogată în resurse.
• marile concerne mondiale au o problemă, fiindcă orice afacere din acea zonă trebuia să fie aprobată de un dictator capricios. În plus o bună parte din profit revenea dictatorului și camarilei sale.
• din această cauză ”băieții deștepți” s-au hotărât să rezolve problema. Și soluția cea mai simplă este democratizarea zonei = concernele pot cumpăra zonele de care sunt interesate, intermediarii politici sunt eliminați (sau procentul lor scade) și în general afacerile lor nu stau la cheremul unor dictatori instabili.
• o parte din dictatori au înțeles acest mesaj și au plecat de bunăvoie de la putere (Ben Ali si Mubarak) și vor trăi bine în continuare, dar alții (Gaddafi) nu vor să plece și pentru acest lucru vor plăti cu viața.

3. Probleme conspirative

• în primul rând vreau să subliniez faptul că nu cred în super-puterea CFR (Conseil of Foreign Relations)  sau bazaconii de acest fel. Sunt anumite grupuri care încearcă să conducă lumea, dar acestea nu pot fi cunoscute și în mod sigur nu se ascund în spatele unor organizații gen CFR sau Masonerie. Acestea sunt praf în ochi, doar niște încercări de manipulare născocite de adevărații conspiratori.
• așadar atenție la dezinformări...
• eu cred că adevăratul scop al acestei campanii de democratizare este formarea unui tampon între Europa și China. Puterea chineză sporește și este doar o chestiune de timp până când va izbucni un război între China și Occident
• în eventualitatea izbucnirii acestui război ultimul lucru de care Occidentul are nevoie este ca în coasta lor să existe un Ghaddafi sau Ahmadinejad.
• astfel aceste state sunt ”democratizate” pentru ca Occidentul să aibe în acestea un aliat (și nu un dușman) în caz de nevoie.
• și pentru a se facilita acest lucru multe miliarde de euro vor fi investite în aceste zone, după democratizare. Locuitorii vor înțelege că este mai bine cu ”democrația” decât în fostul regim dictatorial.

P.S. - întrebare: este războiul din Libia doar o pregătire pentru viitorul război din Iran?
       - răspuns : cu siguranță că da. Iranul este cireasa de pe tortul revoluției de iasomie