duminică, 16 ianuarie 2011

Despre levitație... o scurtă introducere


Oamenii de astăzi abordează problemele științifice de pe poziții post-newtoniene, dar atunci când privesc la domenii cum ar fi  paranormalul o fac de pe poziții newtoniene. Această concepție pe care eu o denumesc newtoniană pornește de ideea conform căreia toate lucrurile în viață pot fi ordonate conform principiului cartezian al ideilor clare și distincte. Dar oamenii secolului XX au ajuns la concluzia că totul este haos (principiul incertitudinii al lui Heisenberg) și nimic nu este atât de simplu pe cât pare. 
Păi dacă gândim problemele fizicii în acești termeni nu ar fi momentul în care să abordăm și problemele paranormalului de pe alte poziții? Astăzi acest domeniu este privit cu desconsiderație de către oamenii de știință și dacă cineva vrea să-și ia adio de la cariera sa, este de ajuns ca el să încerce să cerceteze subiecte aparținând acestui domeniu... dar în cele din urmă Leonardo a construit aparate de zbor și tancuri înainte ca cineva să se gândească la posibilitatea apariției unui înlocuitor pentru cal.
Unul dintre aceste subiecte este levitația și acest fenomen este comun tuturor religiilor euro-asiatice. Astăzi noi suntem familiari doar cu maeștrii orientali (guru yoghin, Buddha, maeștrii hinduși, șamanii) care erau capabili să leviteze și majoritatea creștinilor cred că levitația este un semn de posedare demonică. Dar în vremurile  antice și medievale oamenii nu aveau aceleași concepții, fiindcă levitația putea fi și demonică (Simon Magul) sau pozitivă  (Padre Pio, Serafim din Sarov, Teresa din Avila, Ignatius de Loyola)
Oamenii de știință privesc omul ca și pe un lucru finit și fragil... dar omul este și o mașină care funcționează cu precizia unui robot perfect. Ce s-ar întâmpla dacă corpul uman ar fi privit de pe poziții post-newtoniene? Care ar fi limita până la care ar putea să meargă creierul și ce secrete stau adormite în interiorul lui. 
Ce s-ar întâmpla dacă creierul (acesta fiind un super-calculator) ar crea circumstanțele ca pe actualul corp uman să se poată aplica ”efectul lui Meissner”? ... în fond nu suntem decât un super bio-computer.

P.S. - Adevărata întrebare este următoarea: oamenii de știință chiar nu au făcut cercetări în acest sens sau ni se vâră intenționat pe gât aceste dezinformări pentru ca nimeni să nu aibă curajul să cerceteze aceste probleme. În fond nimeni nu ar vrea ca oamenii să devină conștienți pe deplin de potențialul lor...